Intr-o lume atat de plina de durere , nu cred ca mai e loc si de a mea.
Concluzie
martie 4th, 2011 by dias71 in Diverse · 4 comentarii
→ 4 Comments Tagged: concluzie, Gand
Si eu cred in Dumnezeu !
noiembrie 18th, 2010 by dias71 in Diverse · 3 comentarii
Da, recunosc, nu am cultura religioasa. Da, recunosc, am fost educata altfel. Da, recunosc, am multe de invatat…de inteles mai ales…
Si chiar de merg la biserica o singura data in an, in Noaptea de Inviere , nu-i zi in care sa nu multumesc Divinitatii ( indiferent ce nume poarta aceasta) pentru tot ce mi-a dat…pentru ca mi-a dat, pentru ca soarta nu mi-e mai grea decat este, pentru ca… pot sa cred in Divinitate.
Stiu ! E Posul Craciunului. Poate ca gresesc acum scriind in acest fel… Poate ca felul meu de ”a crede” e unul pagan… Poate ” cerinta ” mea e una trufasa ;
Da-mi Doamne te rog, taria sa nu ma simt vinovata ca nu ma alatur celor care pot sa vorbeasca incontinu despre Tine !
→ 3 Comments Tagged: credinta, perceptie personala, rugaciune
De-as putea invata
iulie 12th, 2010 by dias71 in Diverse · 10 comentarii
Cu mai mult de un an inainte scriam ‘CIOB’-ul…
Acum ma intreb ce as mai avea eu de spus, daca as mai putea spune.
De ceva vreme incerc sa-mi reiau scrierile pe Weblog. Ieri chiar mi-am deschis o cale scriind in blogul privat, blogul unde nu ma intorc niciodata sa-mi recitesc insemnarile. Am incercat.
Am sa incerc si acum, aici, pe blogul ce alta data ma definea. Am sa incerc sa scriu lucruri pe care apoi sa am puterea de a le reciti…
Poate ca nu-i decat o alta forma de a fugi de mine insami… dar nu mai conteaza.
Sau, poate …spre mine ? Imi placea sa scriu. Foarte imi placea. N-am acceptat niciodata sa folosesc citate, sa ma inspir din alte scrieri. N-am furat niciodata nimic. Nici macar idei. Dar acum, chiar acum cand scriu n-am nicio idee.
Si nu pot sa accept ideea ca poate ar trebui sa invat sa fur ! Orice…nu numai idei.
Poate chiar si o clipa de liniste ar trebui sa invat sa o fur …de la viata.
CIOB
iunie 12th, 2009 by dias71 in Diverse · Niciun comentariu
“Cine spune ca sangele apa nu se face si cine spune ca oricat te-ai
ascunde de sine n-ai sa reusesti niciodata sa spargi toate oglinzile, are
dreptate .”
…spuneam cu cateva saptamani in urma …
Si chiar de am avut dreptate, de atunci am mai invatat inca ceva;
ascunde de sine n-ai sa reusesti niciodata sa spargi toate oglinzile, are
dreptate .”
…spuneam cu cateva saptamani in urma …
Si chiar de am avut dreptate, de atunci am mai invatat inca ceva;
Cu cat spargi mai multe oglinzi cu atat calci pe mai multe cioburi…
Ranile dor ! Dor cumplit ! Dor atat de tare incat te pierzi in durere. Sau cel putin ai iluzia ca o poti face…
Iti taie talpa cioburile, te inteapa, te patrund, durere ascutita ce urca … ramai fara “aripi”.
Ranile dor ! Dor cumplit ! Dor atat de tare incat te pierzi in durere. Sau cel putin ai iluzia ca o poti face…
Iti taie talpa cioburile, te inteapa, te patrund, durere ascutita ce urca … ramai fara “aripi”.
Prizonier al propriul suflet, prizonier in trupul ranit, TREBUIE sa mergi mai departe
Si ciobul ce ti-a sfredelit talpile “coace”, zvacneste.
Te apleci, te incovoi , vezi talpi sangerande dar pasesti … Aproape uiti ca ai avut candva aripi … incerci sa inveti mersul pe varfuri, metamorfoza a saltimbancului pe picioroange.
Cazi. Ai pierdut echilibrul …
Mai faci apoi cativa metri taras… Verticalitatea ramane departe, doar pentru cei ce n-au zdrobit nicicand oglinzile-n talpi …
Inaintezi totusi, te tarasti... Ai strabatut inca un metru, inca doi… spre ceea ce ti-a devenit ideal. Stramt ideal !
Incerci sa ridici capul spre soare. Incerci sa iti misti ciotul ce candva era o aripa.
Apoi inca un metru, si inca unul.
Deodata, undeva in fata ta, ceva luceste, lumineaza… Un gand, o speranta, se naste.
Poate ca totusi exista “sus” … poate ca vei invata sa pasesti chiar cu talpi insangerate… Poate ca lumina ce vine spre tine e chemare spre soare…
Poate ca din cioturi se vor naste alte aripi. Poate ca Phonix nu e doar o legenda…
Te sprijini in maini, te sprijini in coate si genunchi. Inaintezi . Doar asta conteaza !
In fata ta, lumina, stralucirea e tot mai aproape. Atat de aproape incat daca te-ai putea ridica si pasi, daca talpile tale ar putea calca ai ajunge din doi pasi.
Si ciobul ce ti-a sfredelit talpile “coace”, zvacneste.
Te apleci, te incovoi , vezi talpi sangerande dar pasesti … Aproape uiti ca ai avut candva aripi … incerci sa inveti mersul pe varfuri, metamorfoza a saltimbancului pe picioroange.
Cazi. Ai pierdut echilibrul …
Mai faci apoi cativa metri taras… Verticalitatea ramane departe, doar pentru cei ce n-au zdrobit nicicand oglinzile-n talpi …
Inaintezi totusi, te tarasti... Ai strabatut inca un metru, inca doi… spre ceea ce ti-a devenit ideal. Stramt ideal !
Incerci sa ridici capul spre soare. Incerci sa iti misti ciotul ce candva era o aripa.
Apoi inca un metru, si inca unul.
Deodata, undeva in fata ta, ceva luceste, lumineaza… Un gand, o speranta, se naste.
Poate ca totusi exista “sus” … poate ca vei invata sa pasesti chiar cu talpi insangerate… Poate ca lumina ce vine spre tine e chemare spre soare…
Poate ca din cioturi se vor naste alte aripi. Poate ca Phonix nu e doar o legenda…
Te sprijini in maini, te sprijini in coate si genunchi. Inaintezi . Doar asta conteaza !
In fata ta, lumina, stralucirea e tot mai aproape. Atat de aproape incat daca te-ai putea ridica si pasi, daca talpile tale ar putea calca ai ajunge din doi pasi.
Daca aripile tale ar putea sa zboare ar ajunge-o secunda.
Insa tu nu poti decat sa iti urmezi ritmul cu miscari incete, chinuite. Intai pui o palma in fata, apoi iti lasi greutatea pe un cot, genunchiul tau mai vine un centimetru in fata…
Apoi iarasi, iarasi …iarasi si iarasi de la capat.
Tamplele zvacnesc, gatul incordat, nimic in dreapta, nimic in stanga, doar scopul, dor inaintarea. Fruntea coboara, ochii iti sunt plecati. Uneori cade o lacrima …respiratia-ti se opreste. Incerci sa zambesti. Si trebuie sa o faci!
Uiti sa masori distanta.
Aproape nici nu iti dai seama cand ai ajuns la ceea ce tu credeai ca e raza de soare.
Insa tu nu poti decat sa iti urmezi ritmul cu miscari incete, chinuite. Intai pui o palma in fata, apoi iti lasi greutatea pe un cot, genunchiul tau mai vine un centimetru in fata…
Apoi iarasi, iarasi …iarasi si iarasi de la capat.
Tamplele zvacnesc, gatul incordat, nimic in dreapta, nimic in stanga, doar scopul, dor inaintarea. Fruntea coboara, ochii iti sunt plecati. Uneori cade o lacrima …respiratia-ti se opreste. Incerci sa zambesti. Si trebuie sa o faci!
Uiti sa masori distanta.
Aproape nici nu iti dai seama cand ai ajuns la ceea ce tu credeai ca e raza de soare.
Nu-i decat o bucata de sticla in care se reflecta lumina…. un ciob din oglinda ce odata ai spart-o.
Soarele e sus…tu esti jos.
Tu nu mai esti decat cel ce vei calca mereu pe cioburile oglinzilor ce-ai incercat sa le spargi !
Soarele e sus…tu esti jos.
Tu nu mai esti decat cel ce vei calca mereu pe cioburile oglinzilor ce-ai incercat sa le spargi !
Am descoperit
mai 21st, 2009 by dias71 in Diverse · 2 comentarii
Învăţăm să fim buni, dăruind.
Dăruim, învăţând să zâmbim…
Dar nu ştim a-nvăţa să iubim !
Căci ne naştem pur şi simplu :
iubind !
Mariana Eftimie Kabbout
Dăruim, învăţând să zâmbim…
Dar nu ştim a-nvăţa să iubim !
Căci ne naştem pur şi simplu :
iubind !
Mariana Eftimie Kabbout
De mult timp eu nu citesc poezie. De ce ? E o poveste mai lunga …
In fapt fug de poezie… Alung inclusiv ideea ca as mai putea fi deschisa la a citi, uneori chiar a simtii, poezie.
Dar
cine spune ca sangele apa nu se face si cine spune ca oricat te-ai
ascunde de sine n-ai sa reusesti niciodata sa spargi oglinzile, are
dreptate .
Si uite cum, pornind de la un simplu cantec, am descoperit ceva atat de aproape,totusi de sufletul meu.
Mi-as dori sa pot imparti acesta traire cu voi,dragii mei prieteni.
Ascultati cantecul.
Apoi accesati acest site ;
→ 2 Comments Tagged: aproape de suflet, Experiente
Vine vara
mai 10th, 2009 by dias71 in Diverse · 9 comentarii
Dupa ce vad primul mac la margine de drum, abia atunci realizez si eu ca urmeaza sa vina vara.
Acum cateva dimineti am vazut nu un mac, ci mai multi, de-a lungul drumului ce duce spre satul socrilor mei. Ca de fiecare data, i-am admirat, m-am minunat la rosul lor intens si am inteles ca vara e aproape.
Astazi, de dimineata,in drumul meu spre firma, am vazut pe cineva care avea in brate un buchet intreg de maci. La o ora aproape nefireasca si intr-un loc nepotrivit. Probabil ca fata primise buchetul de maci. Probabil ca iubitul ei il culesese in zori de zi, inca pe roua.
Mi-a adus aminte de buchetul imens cu maci si flori de camp pe care l-am primit in urma cu cativa ani de la omul meu drag. Dar atunci deja era vara,campul era plin de maci , margarete si patchulii. Mi-am adus aminte de fiorul ce l-am simtit cand am primit acel buchet “de dragoste”.
Da…dragostea e calda ca vara. Intotdeauna !
Vine vara …
→ 9 Comments Tagged: Gand
Accident stupid
mai 7th, 2009 by dias71 in Diverse · 14 comentarii
Gata ! A trecut ! O saptamana intreaga am stat in tensiune. Baiatul meu
astazi a fost la primul control medical de dupa externare . Exact astazi
o saptamana s-a intamplat “tarasenia”. Exact astazi o saptamana, la ora
9 dimineata, a cazut de pe gardul pe care, de fapt, nu trebuia sa-l
sara niciodata. Chiar daca , fii-miu e mare parkourist
!
Intre scoala si “ABC-ul de langa, e un gard pe care l-am rugat sa nu-l
sara niciodata. E periculos. Alunecos. Antrenamentele la parkour,
oricat de complexe ar fi ele, n-au cum sa-l fereasca de pericolul de a
cadea de pe un gard asa cum e gardul acela. Si-a rupt mana ! Dar n-a
fost o simpla fractura . Au fost complicatii. In termeni medicali nu
stiu sa o spun. Tot ceea ce stiu este ca a trebuit de urgenta sa intre
in sala de operatii, unde, doctorul a decis daca intervine chirurgical
sau doar “aranjeaza” oasele si ligamentele. Pericolul cel mare venea
din faptul ca fractura (si deplasarea) sunt exact la incheietura
mainii. Daca medicul nu “lucra” bine, exista riscul ca mana sa nu mai
creasca sau sa se dezvolte stramb. Adica un handicap pentru o viata !
Offf, la ce se poate ajunge din neatentie ! Offf !
Dar totul e ok acum. Adica, atat cat se poate de ok, avand o mana in ghips timp de 6 saptamani…
Timp in care gata cu inotul, gata cu saritul la trambulina si mai ales gata cu parkour-ul.
Inotul
il va relua imediat dupa ce ghipsul va fi scos. De sarit la trambulina,
sigur o va face tot atunci cat de curand. Insa la parkour, va trebui sa
renunte cel putin 3 ani, atat timp cat osul e inca in crestere. Pentru
ca pericolul de accidentare in acest “sport” e foarte mare.
Priviti ;
astazi a fost la primul control medical de dupa externare . Exact astazi
o saptamana s-a intamplat “tarasenia”. Exact astazi o saptamana, la ora
9 dimineata, a cazut de pe gardul pe care, de fapt, nu trebuia sa-l
sara niciodata. Chiar daca , fii-miu e mare parkourist
!Intre scoala si “ABC-ul de langa, e un gard pe care l-am rugat sa nu-l
sara niciodata. E periculos. Alunecos. Antrenamentele la parkour,
oricat de complexe ar fi ele, n-au cum sa-l fereasca de pericolul de a
cadea de pe un gard asa cum e gardul acela. Si-a rupt mana ! Dar n-a
fost o simpla fractura . Au fost complicatii. In termeni medicali nu
stiu sa o spun. Tot ceea ce stiu este ca a trebuit de urgenta sa intre
in sala de operatii, unde, doctorul a decis daca intervine chirurgical
sau doar “aranjeaza” oasele si ligamentele. Pericolul cel mare venea
din faptul ca fractura (si deplasarea) sunt exact la incheietura
mainii. Daca medicul nu “lucra” bine, exista riscul ca mana sa nu mai
creasca sau sa se dezvolte stramb. Adica un handicap pentru o viata !
Offf, la ce se poate ajunge din neatentie ! Offf !
Dar totul e ok acum. Adica, atat cat se poate de ok, avand o mana in ghips timp de 6 saptamani…
Timp in care gata cu inotul, gata cu saritul la trambulina si mai ales gata cu parkour-ul.
Inotul
il va relua imediat dupa ce ghipsul va fi scos. De sarit la trambulina,
sigur o va face tot atunci cat de curand. Insa la parkour, va trebui sa
renunte cel putin 3 ani, atat timp cat osul e inca in crestere. Pentru
ca pericolul de accidentare in acest “sport” e foarte mare.
Priviti ;
→ 14 Comments Tagged: Accident, mama
Incredere
mai 5th, 2009 by dias71 in Diverse · Niciun comentariu
Cat de multe poate sa spuna vocea unui om despre el ? Cat de mult poate sa confirme din ceea ce ne-am inchipuit, am gandit si am simtit ca este cineva …?
Ieri, am trait ceva fantastic ! Am auzit pentru prima data vocea unui om, a unei prietene, de care m-am apropiat comunicand doar in scris. Citindu-i textele, vazandu-i fotografiile si dialogand doar prin commenturi sau email. Si totusi poti cunoaste un om chiar si asa ! Si totusi poti sa te simti aproape de un om pe care nu l-ai intalnit niciodata !
Si am convingerea ca nu-i doar o plasmuire a propriei imaginatii. Ca nu este doar un punct de vedere pur idealist. Omul care scrie, omul care isi lasa “pe hartie” gandul…E REAL !
Atatea discutii pe tema “real live” versus “virtual live” ! Atata analiza si demonetizare a ideii de incredere in om… Atata parada de psihologie si de demonstratii ca intre cele doua “live” e o distanta ca de la cer la pamant ! AIUREA !
Mi s-a confirmat inca o data, ca incredrea in om si nu in ultimul rand in propriul “feeling”, trece dincolo de tastaura si de monitor.
Mi s-a confirmat ca legaturile, empatia, intre oameni exista !
Si nu are absolut niciun fel de importanta care este modalitatea prin care ajungem sa le simtim. Fie chiar si prin imersiunea in “virtual live” !
→ No Comments Tagged: prietenie
Weblog dezamagire
aprilie 29th, 2009 by dias71 in Diverse · 9 comentarii
Important este de ce scriu acum, nu de ce nu am mai scris de atata timp…
Important este ca “am descoperit ceva putred in Danemarca”, si-i musai sa va zic si voua !
Ma dezamageste Weblog in sine !
De aprox. 1 luna eu nu scriu. Absolut normal sa fiu vizitata din ce in ce mai rar.
Atunci cum p…masii, in clasamentul general blogul asta al meu urca ??!!!!!
Ce-i asta ? Ei ! Sa stiti ca la nivel personal, in cot (Doamne fereste si acolo!) ma doare de clasament !!!!! N-am scris niciodata pt. asta. Si cine “m-a cunoscut” si-a dat seama de acest lucru.
Ce am avut de spus, am spus intotdeauna ; eram PRO top comentarii. Pentru interactivitate ! De fapt imi facea mare placere sa comunic, asta e …
Ce am avut de spus, am spus intotdeauna ; eram PRO top comentarii. Pentru interactivitate ! De fapt imi facea mare placere sa comunic, asta e …
Ok… Deci return to topic !
Weblog nu stiu cum contorizeaza, pe ce alt criteriu daca nu cel al accesarilor, al comentariilor si al postarilor ?
Ma gandesc la cei pentru care parlitul asta de top are vreo importanta !
Si ma gandesc ca Weblog nu-i fair-play fata de ei !
Si am simtit nevoia sa o spun !
Atat !
→ 9 Comments Tagged: weblog
Pt. Delma si Coffe
aprilie 18th, 2009 by dias71 in Diverse · Niciun comentariu
De “vazut” nu v-am “vazut” de multisor timp si habar n-am cum sa va contactez. Mai bine zis pe Coffe… Cu Delma, tocmai mi-a picat fisa cum sa intru in contact
.
.Ideea e una si buna ; poate va indurati voi si dati vreo raita pe aici pe la mine si atunci o sa vedeti ca m-am gandit la voi si v-am urat (asa….undeva in neant) toate gandurile mele bune pt. Pastele ce tocmai vine…
) toate gandurile mele bune pt. Pastele ce tocmai vine…