Cu mai mult de un an inainte scriam ‘CIOB’-ul…
Acum ma intreb ce as mai avea eu de spus, daca as mai putea spune.
De ceva vreme incerc sa-mi reiau scrierile pe Weblog. Ieri chiar mi-am deschis o cale scriind in blogul privat, blogul unde nu ma intorc niciodata sa-mi recitesc insemnarile. Am incercat.
Am sa incerc si acum, aici, pe blogul ce alta data ma definea. Am sa incerc sa scriu lucruri pe care apoi sa am puterea de a le reciti…
Poate ca nu-i decat o alta forma de a fugi de mine insami… dar nu mai conteaza.
Sau, poate …spre mine ? Imi placea sa scriu. Foarte imi placea. N-am acceptat niciodata sa folosesc citate, sa ma inspir din alte scrieri. N-am furat niciodata nimic. Nici macar idei. Dar acum, chiar acum cand scriu n-am nicio idee.
Si nu pot sa accept ideea ca poate ar trebui sa invat sa fur ! Orice…nu numai idei.
Poate chiar si o clipa de liniste ar trebui sa invat sa o fur …de la viata.
De-as putea invata
Iulie 12th, 2010 by dias71 in Diverse · 3 Comments
CIOB
Iunie 12th, 2009 by dias71 in Diverse · No Comments
ascunde de sine n-ai sa reusesti niciodata sa spargi toate oglinzile, are
dreptate .”
…spuneam cu cateva saptamani in urma …
Si chiar de am avut dreptate, de atunci am mai invatat inca ceva;
Ranile dor ! Dor cumplit ! Dor atat de tare incat te pierzi in durere. Sau cel putin ai iluzia ca o poti face…
Iti taie talpa cioburile, te inteapa, te patrund, durere ascutita ce urca … ramai fara “aripi”.
Si ciobul ce ti-a sfredelit talpile “coace”, zvacneste.
Te apleci, te incovoi , vezi talpi sangerande dar pasesti … Aproape uiti ca ai avut candva aripi … incerci sa inveti mersul pe varfuri, metamorfoza a saltimbancului pe picioroange.
Cazi. Ai pierdut echilibrul …
Mai faci apoi cativa metri taras… Verticalitatea ramane departe, doar pentru cei ce n-au zdrobit nicicand oglinzile-n talpi …
Inaintezi totusi, te tarasti... Ai strabatut inca un metru, inca doi… spre ceea ce ti-a devenit ideal. Stramt ideal !
Incerci sa ridici capul spre soare. Incerci sa iti misti ciotul ce candva era o aripa.
Apoi inca un metru, si inca unul.
Deodata, undeva in fata ta, ceva luceste, lumineaza… Un gand, o speranta, se naste.
Poate ca totusi exista “sus” … poate ca vei invata sa pasesti chiar cu talpi insangerate… Poate ca lumina ce vine spre tine e chemare spre soare…
Poate ca din cioturi se vor naste alte aripi. Poate ca Phonix nu e doar o legenda…
Te sprijini in maini, te sprijini in coate si genunchi. Inaintezi . Doar asta conteaza !
In fata ta, lumina, stralucirea e tot mai aproape. Atat de aproape incat daca te-ai putea ridica si pasi, daca talpile tale ar putea calca ai ajunge din doi pasi.
Insa tu nu poti decat sa iti urmezi ritmul cu miscari incete, chinuite. Intai pui o palma in fata, apoi iti lasi greutatea pe un cot, genunchiul tau mai vine un centimetru in fata…
Apoi iarasi, iarasi …iarasi si iarasi de la capat.
Tamplele zvacnesc, gatul incordat, nimic in dreapta, nimic in stanga, doar scopul, dor inaintarea. Fruntea coboara, ochii iti sunt plecati. Uneori cade o lacrima …respiratia-ti se opreste. Incerci sa zambesti. Si trebuie sa o faci!
Uiti sa masori distanta.
Aproape nici nu iti dai seama cand ai ajuns la ceea ce tu credeai ca e raza de soare.
Soarele e sus…tu esti jos.
Tu nu mai esti decat cel ce vei calca mereu pe cioburile oglinzilor ce-ai incercat sa le spargi !
Am descoperit
Mai 21st, 2009 by dias71 in Diverse · 2 Comments
Dăruim, învăţând să zâmbim…
Dar nu ştim a-nvăţa să iubim !
Căci ne naştem pur şi simplu :
iubind !
Mariana Eftimie Kabbout
De mult timp eu nu citesc poezie. De ce ? E o poveste mai lunga …
In fapt fug de poezie… Alung inclusiv ideea ca as mai putea fi deschisa la a citi, uneori chiar a simtii, poezie.
Dar
cine spune ca sangele apa nu se face si cine spune ca oricat te-ai
ascunde de sine n-ai sa reusesti niciodata sa spargi oglinzile, are
dreptate .
Si uite cum, pornind de la un simplu cantec, am descoperit ceva atat de aproape,totusi de sufletul meu.
Mi-as dori sa pot imparti acesta traire cu voi,dragii mei prieteni.
Ascultati cantecul.
Apoi accesati acest site ;
→ 2 Comments Tagged: aproape de suflet, Experiente
Vine vara
Mai 10th, 2009 by dias71 in Diverse · 9 Comments

→ 9 Comments Tagged: Gand
Accident stupid
Mai 7th, 2009 by dias71 in Diverse · 14 Comments
astazi a fost la primul control medical de dupa externare. Exact astazi
o saptamana s-a intamplat “tarasenia”. Exact astazi o saptamana, la ora
9 dimineata, a cazut de pe gardul pe care, de fapt, nu trebuia sa-l
sara niciodata. Chiar daca , fii-miu e mare parkourist
!Intre scoala si “ABC-ul de langa, e un gard pe care l-am rugat sa nu-l
sara niciodata. E periculos. Alunecos. Antrenamentele la parkour,
oricat de complexe ar fi ele, n-au cum sa-l fereasca de pericolul de a
cadea de pe un gard asa cum e gardul acela. Si-a rupt mana ! Dar n-a
fost o simpla fractura. Au fost complicatii. In termeni medicali nu
stiu sa o spun. Tot ceea ce stiu este ca a trebuit de urgenta sa intre
in sala de operatii, unde, doctorul a decis daca intervine chirurgical
sau doar “aranjeaza” oasele si ligamentele. Pericolul cel mare venea
din faptul ca fractura (si deplasarea) sunt exact la incheietura
mainii. Daca medicul nu “lucra” bine, exista riscul ca mana sa nu mai
creasca sau sa se dezvolte stramb. Adica un handicap pentru o viata !
Offf, la ce se poate ajunge din neatentie ! Offf !
Dar totul e ok acum. Adica, atat cat se poate de ok, avand o mana in ghips timp de 6 saptamani…
Timp in care gata cu inotul, gata cu saritul la trambulina si mai ales gata cu parkour-ul.
Inotul
il va relua imediat dupa ce ghipsul va fi scos. De sarit la trambulina,
sigur o va face tot atunci cat de curand. Insa la parkour, va trebui sa
renunte cel putin 3 ani, atat timp cat osul e inca in crestere. Pentru
ca pericolul de accidentare in acest “sport” e foarte mare.
Priviti ;
→ 14 Comments Tagged: Accident, mama
Incredere
Mai 5th, 2009 by dias71 in Diverse · No Comments
→ No Comments Tagged: prietenie
Weblog dezamagire
Aprilie 29th, 2009 by dias71 in Diverse · 9 Comments
Ce am avut de spus, am spus intotdeauna ; eram PRO top comentarii. Pentru interactivitate ! De fapt imi facea mare placere sa comunic, asta e …
→ 9 Comments Tagged: weblog
Pt. Delma si Coffe
Aprilie 18th, 2009 by dias71 in Diverse · No Comments
Din tot sufletul va doresc un Paste fericit, dragii mei !
Aprilie 15th, 2009 by dias71 in Diverse · No Comments
Louise Redden, o femeie imbracata saracacios, cu o privire de om
invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul
magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea
sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.
I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.
John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va
rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.
John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.
Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia
dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului
ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie
pentru familia sa.
Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: Da, domnule.
O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si
scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu
grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum
cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la
cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine
sa cred!
Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar
alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe
el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai
incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust.. In fine, smulse
bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:
“Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale.”
Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut,
inmarmurit. Louise ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii
dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti
banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.
PUTEREA UNEI RUGACIUNI: Cand veti primi acest mesaj, sa spuneti o
rugaciune. Doar atat trebuie sa faceti. Opriti-va chiar acum si spuneti
o rugaciune de multumire pentru norocul pe care il aveti in viata.
Apoi va rog trimiteti mesajul acesta catre toti prietenii si rudele
voastre. Eu cred ca daca trimiteti aceasta marturisire cu o rugaciune
cu credinta, veti primi tot ceea ce aveti nevoie ca Domnul sa aduca in
viata voastra si a familiei voastre.
Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i vindeca pe
cei bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati, pentru a le da haine
si adapost celor ce nu au ceea ce avem noi.
Amin.
Trimiteti, va rog, acest mesaj si altora. Rugaciunea este cel mai bun dar pe care il putem primi pe gratis.
Eu, astazi…
Martie 24th, 2009 by dias71 in Diverse · 11 Comments
Ploaia asta nu-i nicicum ! Nu-i nici de primavara si nici macar de toamna tarzie … E numai trista. → 11 Comments Tagged: stari