Asadar, m-am mutat :)

13 Octombrie 2009
Asadar m-am mutat, in alta camaruta, dar tot aici acasa, pe Weblog!http://afra.weblog.ro/
E mai mica si mai stramta camaruta asta … , atat de stramta incat se pare ca nu prea isi dau ghes multi sa ii calce pragul …, sau sa intinda vreo mana de ajutor…
Pai bine oameni buni !? Pai, hai sa spunem ca as fi cu totul noua pe weblog … Pai asa ii primiti voi pe noii veniti ? Si vreti sa mai stea ?!?!
Hai ca 50 % am glumit ! Nu ma luati prea tare in seama …
De fapt "uzitez" blogul asta vechi, ca sa reusesc cumva sa ajung cu "mica-critica", la urechile voastre…sa intru in contact cu voi …pt.ca, recunosc mi-e dor de atmosfera.( si nu care cumva da dea necuratu’ sa ma acuzati ca tanjesc dupa trafic, ca ma supaaar rau de tot ! )
Si mai ales pentru ca ieri, am mai luat o lectie de viata…
Eu cred ca merita sa cititi;
 
Felul in care stim sa ne ducem crucea     Modifica  Sterge
 Imi place ideea in sine, simbolistica ! Fara nicio pretentie la a face dizertatii pe teme religioase.

cruz1.jpg
cruz2.jpg
cruz3.jpg
cruz4.jpg
cruz5.jpg
cruz6.jpg
cruz7.jpg

cruz10.jpg
cruz11.jpg
cruz12.jpg
cruz13.jpg
cruz14.jpg 

12.10.09 19:32:56 

3 Comentarii la “Felul in care stim sa ne ducem crucea” »

  1. delma (hm@hm.hm) … Sterge | Sterge si marcheaza SPAM | Ascunde comentariu
    12.10.09 20:06:59

    daca ceilalti erau buni samariteni il lasau si pe el sa treaca pe crucea lor.
  2. Dias71Dias71 … Sterge
    12.10.09 20:33:30

    @delma
    Cata dreptate ai !!!!!!!!!!!
    Pe cuvantul meu ca nu ma gandisem la "chestia" asta! N-am stiut sa observ lipsa celorlalti de daruire…
    Ma gandisem doar la personajul principal. Ma gandisem doar la asumarea propriei responsabilitati !
    Delma, crede-ma ca nu glumesc, nu exacerbez si nu zic bla, bla-uri …
    Pe bune, azi mi-ai dat o lectie de viata !
  3. delma (hm@hm.hm) … Sterge | Sterge si marcheaza SPAM | Ascunde comentariu
    12.10.09 22:45:12

    mi s-au incalzit urechile :)
 
  • Share/Bookmark

Posted in Diverse | 8 Comments »
Etichete:

CIOB

12 Iunie 2009
   "Cine spune ca sangele apa nu se face si cine spune ca oricat te-ai
ascunde de sine n-ai sa reusesti niciodata sa spargi toate oglinzile, are
dreptate ."
  …spuneam  cu cateva saptamani in urma …
Si chiar de am avut dreptate, de atunci am mai invatat inca  ceva;
Cu cat spargi mai multe oglinzi cu atat calci pe mai multe cioburi…
Ranile dor ! Dor cumplit ! Dor atat de tare incat te pierzi in durere. Sau cel putin ai iluzia ca o poti face…
Iti taie talpa cioburile, te inteapa, te patrund, durere ascutita ce urca …  ramai fara "aripi".
 
Prizonier al propriul suflet, prizonier in trupul ranit,  TREBUIE  sa  mergi mai departe
Si ciobul ce ti-a sfredelit talpile "coace", zvacneste.
 Te
apleci, te incovoi , vezi talpi sangerande dar pasesti … Aproape uiti
ca ai  avut candva aripi …  incerci sa inveti mersul pe varfuri,
metamorfoza a saltimbancului  pe picioroange.
Cazi.  Ai pierdut echilibrul …
Mai faci apoi cativa metri  taras… Verticalitatea  ramane departe, doar pentru cei ce n-au zdrobit
nicicand oglinzile-n talpi …
Inaintezi totusi, te tarasti... Ai strabatut inca un metru, inca doi… spre ceea ce  ti-a devenit ideal. Stramt ideal !
Incerci sa ridici capul spre soare. Incerci sa iti
misti ciotul ce candva era o aripa.
Apoi inca un metru, si inca unul…
 Deodata, undeva  in fata ta, ceva luceste, lumineaza…  Un gand, o speranta, se naste …
 Poate
ca totusi exista "sus" … poate ca vei invata sa pasesti chiar cu
talpi insangerate… Poate ca lumina ce vine spre tine e o chemare spre
soare…
Poate ca din cioturi se vor naste alte aripi. Poate ca Phonix nu e doar o legenda…
 Te sprijini in maini, te sprijini in coate si genunchi.  Inaintezi . Doar asta conteaza !
 In
fata ta, lumina, stralucirea e tot mai aproape. Atat de aproape incat
daca te-ai putea ridica si pasi, daca talpile tale ar putea calca …ai
ajunge din doi pasi. Daca aripile tale ar putea sa zboare ti-ar
ajunge-o secunda…
Insa tu nu poti decat sa iti urmezi ritmul cu
miscari incete, chinuite… Intai pui o palma in fata, apoi iti lasi
greutatea pe un cot…genunchiul tau mai vine un centimetru in fata…
Apoi iarasi, iarasi …iarasi  si iarasi de la capat.
Tamplele zvacnesc, gatul incordat,
nimic in dreapta, nimic in stanga, doar scopul, dor inaintarea. Fruntea
coboara, ochii iti sunt plecati. Uneori cade o lacrima …
respiratia-ti se opreste… Incerci sa zambesti si trebuie sa o faci…
Uiti sa masori distanta.
Aproape
nici nu iti dai seama cand ai ajuns la ceea ce tu credeai ca e raza de
soare. Dar nu-i decat o bucata de sticla in care se reflecta
lumina…. un ciob din oglinda ce odata ai spart-o.
Soarele e sus…tu esti jos.
Tu nu mai esti decat cel ce vei calca mereu pe cioburile oglinzilor ce-ai incercat sa le spargi !


 
  • Share/Bookmark

Posted in Diverse | No Comments »

Am descoperit

21 Mai 2009
Învăţăm să fim buni, dăruind.
  Dăruim, învăţând să zâmbim…
Dar nu ştim a-nvăţa să iubim !
  Căci ne naştem pur şi simplu :
                  iubind !

                                               Mariana Eftimie Kabbout

  De mult timp eu nu citesc poezie. De ce ? E o poveste mai lunga …
In fapt fug de poezie… Alung inclusiv ideea ca as mai putea fi deschisa la a citi, uneori chiar a simtii, poezie.
Dar
cine spune ca sangele apa nu se face si cine spune ca oricat te-ai
ascunde de sine n-ai sa reusesti niciodata sa spargi oglinzile, are
dreptate .
Si uite cum, pornind de la un simplu cantec, am descoperit ceva atat de aproape,totusi de sufletul meu.
Mi-as dori sa pot imparti acesta traire cu voi,dragii mei prieteni.
Ascultati cantecul.
Apoi accesati acest site ;

http://www.marianakabbout.piczo.com/?cr=7
 
 

  • Share/Bookmark

Posted in Diverse | 2 Comments »
Etichete:,

Eu, astazi…

24 Martie 2009
Ploaia asta nu-i nicicum ! Nu-i nici de primavara si nici macar de toamna tarzie … E numai trista.
Sa fie oare ea, ploaia, cauza pentru care nu ma simt in "apele mele" ? Poate ca da. 
 Zile mai bune si mai rele avem cu totii. Nu pot fi nici eu mereu cu zambetul pe buze !
Desi acum mi-ar place sa zambesc …
  • Share/Bookmark

Posted in Diverse | 11 Comments »
Etichete:

Intamplarea de a deschide tocmai astazi un blog

7 Februarie 2008
 
 
Intrebarilor ce mi-le puneam dimineata vizavi de nevoia de a scrie despre mine,trist,dar le-am gasit raspunsul tocmai azi.Ironia sortii!Ironia sortii,sa vorbesc tocmai azi despre lucrurile facute cu mana mea.Ironia sortii sa vorbesc despre ceea ce imi doresc sa fac pentru firma mea,pentru firma ce inseamna mare mare mare parte din sufletul meu:ani intregi de munca in zadar,de sperante si de vise prabusite.
Daca scriu,este ca si cand m-as plange,ca si cand as refuza sa lupt.De nimic nu mi-e mai groaza decat sa fiu penubila si melodramatica.Intotdeauna mi-a fost teama sa spun cand mi-e greu.Intotdeauna mi-a fost teama sa recunosc ce ma doare.Intotdeauna am crezut ca poate sunt subiectiva.Stiu,intr-o doza mai mica sau mai mare,omul e mereu subiectiv!
Si atunci mi-a fost teama ca realitatea mea sa nu fie una subiectiva.Dar eu,in aceasta realitate traiesc!Daca s-a pus vreo data problema,mereu am considerat ca poate eu sunt cea care gresesc,ca poate, din subiectivism,privesc oarecum lucrurile partinitor.Mereu mi-a fost teama sa nu fiu banuita ca as avea "mania persecutiei" sau chiar mai rau sa dau senzatia ca hiperbolizez.Mama mea avea o vorba;"satulul nu-l crede pe flamand".Offf,mama mea!Maine ar fi implinit 60 de ani…Mi-e dor de mama mea.Mi-e cumplit de dor de ea!E atat de greu sa spun si asta.Dar ce folos daca o spun?!Dorul meu de ea mi-o poate aduce inapoi?Se schimba lucrurile cu ceva daca o spun?Pot intoarce timpul inapoi si sa-i iau ceva din durerile ei cumplite?Durerea si dorul meu sunt NIMIC pe langa faptul ca ea nu mai e.Mi-se pare egoism sa ma gandesc la dorul meu!
De fapt am atat de multe sa spun…sa-mi spun…
Se intampla ceva ciudat.Pasamite scriu acest text pentru mine si,totusi ca si cand cineva l-ar citi.Ca si cand cineva ma va judeca pentru aceste vorbe,pentru greseli de ortografie,pentru …subiectivism.Trebuie sa recunosc,acest blog e public,nu pot sa fiu fatarnica.Si eu gust acum,gust din plin din dulceata anonimatului.Si-mi face bine.Tare,tare bine!Pt. ca simt nevoia sa strig.Dar sa nu fiu sigura ca cineva ma aude. Iar daca ma aude sa nu stiu cine e!
Introspectie…analiza.Fatarnicie?Nu stiu.Dar nici n-am chef acum sa aflu!!Mi-e un pic mai usor de cand scriu…
  • Share/Bookmark

Posted in Diverse | No Comments »

Intamplarea de a deschide tocmai astazi un blog

7 Februarie 2008
 
 
Intrebarilor ce mi-le puneam dimineata vizavi de nevoia de a scrie despre mine,trist,dar le-am gasit raspunsul tocmai azi.Ironia sortii!Ironia sortii,sa vorbesc tocmai azi despre lucrurile facute cu mana mea.Ironia sortii sa vorbesc despre ceea ce imi doresc sa fac pentru firma mea,pentru firma ce inseamna mare mare mare parte din sufletul meu:ani intregi de munca in zadar,de sperante si de vise prabusite.
Daca scriu,este ca si cand m-as plange,ca si cand as refuza sa lupt.De nimic nu mi-e mai groaza decat sa fiu penubila si melodramatica.Intotdeauna mi-a fost teama sa spun cand mi-e greu.Intotdeauna mi-a fost teama sa recunosc ce ma doare.Intotdeauna am crezut ca poate sunt subiectiva.Stiu,intr-o doza mai mica sau mai mare,omul e mereu subiectiv!
Si atunci mi-a fost teama ca realitatea mea sa nu fie una subiectiva.Dar eu,in aceasta realitate traiesc!Daca s-a pus vreo data problema,mereu am considerat ca poate eu sunt cea care gresesc,ca poate, din subiectivism,privesc oarecum lucrurile partinitor.Mereu mi-a fost teama sa nu fiu banuita ca as avea "mania persecutiei" sau chiar mai rau sa dau senzatia ca hiperbolizez.Mama mea avea o vorba;"satulul nu-l crede pe flamand".Offf,mama mea!Maine ar fi implinit 60 de ani…Mi-e dor de mama mea.Mi-e cumplit de dor de ea!E atat de greu sa spun si asta.Dar ce folos daca o spun?!Dorul meu de ea mi-o poate aduce inapoi?Se schimba lucrurile cu ceva daca o spun?Pot intoarce timpul inapoi si sa-i iau ceva din durerile ei cumplite?Durerea si dorul meu sunt NIMIC pe langa faptul ca ea nu mai e.Mi-se pare egoism sa ma gandesc la dorul meu!
De fapt am atat de multe sa spun…sa-mi spun…
Se intampla ceva ciudat.Pasamite scriu acest text pentru mine si,totusi ca si cand cineva l-ar citi.Ca si cand cineva ma va judeca pentru aceste vorbe,pentru greseli de ortografie,pentru …subiectivism.Trebuie sa recunosc,acest blog e public,nu pot sa fiu fatarnica.Si eu gust acum,gust din plin din dulceata anonimatului.Si-mi face bine.Tare,tare bine!Pt. ca simt nevoia sa strig.Dar sa nu fiu sigura ca cineva ma aude. Iar daca ma aude sa nu stiu cine e!
Introspectie…analiza.Fatarnicie?Nu stiu.Dar nici n-am chef acum sa aflu!!Mi-e un pic mai usor de cand scriu…
  • Share/Bookmark

Posted in Diverse | No Comments »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A