4

dias141

Just another www . weblog . ro weblog

CIOB

iunie 12th, 2009 · Niciun comentariu
Diverse

Articol publicat in: Personal


“Cine spune ca sangele apa nu se face si cine spune ca oricat te-ai
ascunde de sine n-ai sa reusesti niciodata sa spargi toate oglinzile, are
dreptate .”

…spuneam cu cateva saptamani in urma …
Si chiar de am avut dreptate, de atunci am mai invatat inca ceva;
Cu cat spargi mai multe oglinzi cu atat calci pe mai multe cioburi…
Ranile dor ! Dor cumplit ! Dor atat de tare incat te pierzi in durere. Sau cel putin ai iluzia ca o poti face…
Iti taie talpa cioburile, te inteapa, te patrund, durere ascutita ce urca … ramai fara “aripi”.
Prizonier al propriul suflet, prizonier in trupul ranit, TREBUIE sa mergi mai departe
Si ciobul ce ti-a sfredelit talpile “coace”, zvacneste.
Te
apleci, te incovoi , vezi talpi sangerande dar pasesti … Aproape uiti ca ai avut candva aripi … incerci sa inveti mersul pe varfuri, metamorfoza a saltimbancului pe picioroange.
Cazi. Ai pierdut echilibrul …
Mai faci apoi cativa metri taras… Verticalitatea ramane departe, doar pentru cei ce n-au zdrobit nicicand oglinzile-n talpi …
Inaintezi totusi, te tarasti... Ai strabatut inca un metru, inca doi… spre ceea ce ti-a devenit ideal. Stramt ideal !
Incerci sa ridici capul spre soare. Incerci sa iti misti ciotul ce candva era o aripa.
Apoi inca un metru, si inca unul.
Deodata, undeva in fata ta, ceva luceste, lumineaza… Un gand, o speranta, se naste.
Poate ca totusi exista “sus” … poate ca vei invata sa pasesti chiar cu talpi insangerate… Poate ca lumina ce vine spre tine e chemare spre soare…
Poate ca din cioturi se vor naste alte aripi. Poate ca Phonix nu e doar o legenda…
Te sprijini in maini, te sprijini in coate si genunchi. Inaintezi . Doar asta conteaza !
In fata ta, lumina, stralucirea e tot mai aproape. Atat de aproape incat daca te-ai putea ridica si pasi, daca talpile tale ar putea calca ai ajunge din doi pasi.
Daca aripile tale ar putea sa zboare ar ajunge-o secunda.
Insa tu nu poti decat sa iti urmezi ritmul cu miscari incete, chinuite. Intai pui o palma in fata, apoi iti lasi greutatea pe un cot, genunchiul tau mai vine un centimetru in fata…
Apoi iarasi, iarasi …iarasi si iarasi de la capat.
Tamplele zvacnesc, gatul incordat, nimic in dreapta, nimic in stanga, doar scopul, dor inaintarea. Fruntea coboara, ochii iti sunt plecati. Uneori cade o lacrima …respiratia-ti se opreste. Incerci sa zambesti. Si trebuie sa o faci!
Uiti sa masori distanta.
Aproape nici nu iti dai seama cand ai ajuns la ceea ce tu credeai ca e raza de soare.
Nu-i decat o bucata de sticla in care se reflecta lumina…. un ciob din oglinda ce odata ai spart-o.
Soarele e sus…tu esti jos.

Tu nu mai esti decat cel ce vei calca mereu pe cioburile oglinzilor ce-ai incercat sa le spargi !

5



Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X